Archive for the ‘freedom’ Category

!

Februarie 7, 2011

Vreau să fac asta cu cea mai bună prietenă.

Vreau să mâncăm ciocolată şi paste şi popcorn şi muuuuulte pachete de chips’uri şi pasă să nu ne fie de nimic.

Vreau să privim filme despre modă, să plângem, să adormim (recunosc, eu să adorm prima;)) ).

Vreau să îi spun toate secretele mele, planurile, machetele.

Să vin entuziasmată la ea şi aproape strigând să îi povestesc despre ziua mea.

Şi apoi să o întreb despre a ei.

Şi să facem shopping. Să purtăm colanţi de aceeaşi culoare.

Vreau să fie alături.

Pur şi simplu să ştiu că este cu mine. Să ştie că sunt cu ea.

Vreau!

Anunțuri

Plăceri supravieţuite

Mai 1, 2010

Obişnuim să zicem că supravieţuim. Cui ? Pentru cine ? Care ne este scopul jertfirii zilnice ? Care vă este scopul acestei jertfiri ?!

Nu e nevoie să suferi pentru toate lucrurile ce ţi se întâmplă. Ai DREPTUL să alegi ce înduri, pentru cine şi cât.

Eu supravieţuiesc pentru mine. Dar trăiesc pentru El.

Supravieţuiesc pentru contul meu de pe facebook. Dar trăiesc pentru clătitele de dimineaţă ale mamei.

Supravieţuiesc pentru transportul public – oribil, insuportabil.. veşnic ! Dar trăiesc pentru apa fierbinte, pentru băiţa fierbinte. ❤

Supravieţuiesc pentru şcoală. Dar trăiesc pentru visul, care poate fi împlinit doar după ea.

Supravieţuiesc odată cu internetul meu. Dar trăiesc pentru lucrurile minunate care mi s-au întâmplat datoriă lui (şi sunt aşa, v’asigur ; )).

Supravieţuiesc pentru florile din grădină ucise fără milă de căţel, dar TRĂIESC pentru mirosul de liliac, narcişi şi lalele din ogradă şi verdeaţa îmbătătoare a peluzei.

Supravieţuiesc pentru căştile mele groaznice. Dar trăiesc pentru Frank Sinatra, Joe Cocker şi Cosmic Gate.

Supravieţuiesc cu noaptea. Trăiesc cu apusul. Supravieţuiesc cu soarele obositor sub care toţi se ascund, dar mă trezesc la viaţă de la primii stropi de ploiţă. Şi trăiesc. Mai vie ca niciodată. ❤

Supravieţuiesc cu dor. Dar TRĂIESC pentru momente perfecte. Sincere. Infinite. Veşnice. Îmbătătoare

NU mă DOARE pentru că uneori… emmm… Nu ! Rareori supravieţuiesc. Nu mă doare. Pentru că ştiu.. Orice plăcere comparată e una mai preţuită.

Trebuie să rezistăm până când va răsări soarele nostru. Trebuie să rezistăm şi să trăim dacă vrem să răsară soarele.

Orice altceva.

Mai 1, 2010

Să nu-ţi aminteşti orice. Nu sânt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

Să nu-ţi minteşti nimic. Să trăieşti cu puţine amintiri. Cât mai puţin volum – cât mai fericit prezent.
Numărul de amintiri, rezumat la momentele fericite, cu adevărat fericite, şi persoanele care ţi-au făcut un trecut fericit – ăsta e bagajul permis.
Acum, eşti undeva în altă dimensiune. Nu ai nimic. Eşti gol. Dar ai în mâini prezentul. Prezentul, care fiind clădit pe un trecut demn, va naşte un viitor luminos. Un nou.Un alt NOU.
Cu cât mai puţine amintiri negre, cu atât mai luminos e viitorul.
Cum nu poţi face din fiece piatră un diamant, astfel nici din fiece amintire nu poţi face o viaţă mai bună.

Foi albe predestinate culorii.

Ianuarie 7, 2010

O nouă pagină. O nouă filă – albă, pură, care nu a cunoscut încă nimic : durere, dezamăgire, neplăcere, distrugere în suflet şi depresie în sentimente.. Dar nu a cunoscut nici fericirea, dragostea, fluturii în suflet şi zâmbetul cauzat de o criză de bucurie …

TU, foaie de caiet, eşti sub mâna mea şi soarta ta depinde total de aceea ce voi scri eu !

Viaţa, sentimentele şi poveştile tale sunt şi ale mele !

Fiecare zi este o foaie albă, o filă care aşteaptă să fie scrisă, umplută cu emoţii, preferabil cât mai pozitive.

Doar că zielele noastre nu depind de cineva, în comparaţie cu această foaie care depinde în acest moment de mine. Destinul ăsta a nostru depinde în totalitate pură de noi şi doar de noi ! Noi îi dăm culoare paginii sau o creionăm în gri, noi o scrim şi este tot în puterea noastră să ştergem tot ce-am scris…

Singurul lucru imposibil soseşte când dorim să rupem foaia. Ea rămîne, şi oricît de mult nu am încerca să o ştergem – nu ne este în puteri. Fiece amintire ne aduce aminte de ea, şi de fiece dată când dorim să ne amintim de ceva – dăm cu ochii de această filă. Dacă e o pagină viu colorată – ne va umple ziua cu soare, bună dispoziţie, iar dacă este o filă creionată în gri sumbru – va mai face o posomorâtă zi în călătoria vieţii.

.. Depinde de noi totalmente ce tip de pagini creăm şi cum le colorăm !

Suntem stăpânii acestui caiet – viaţa noastră. Şi avem o datorie să’l facem plin de emoţii pozitive.


Dragi, dragi, dragi ! … Ah, dragii mei, fie’vă acest început de an unul cât mai colorat, cât mai zâmbitor şi cât mai dulce ! Fie-vă un an plin doar de emoţiile proprii ale voastre, ghidate doar de sufletul vostru !

~iulie 2009, maxi taxi 127 xD

parfume

Octombrie 29, 2009
.. Mirosurile te fac să doreşti, îţi creează neplăcere. Dar cel mai important, este că mirosurile te fac  să vrei : nebuneşte, fără răspundere faţă de conştiinţă. Tot ele îţi dau nelimitata plăcere de a gîndi mai mult decât este permis. Îţi trezesc sentimente netrăite, sau demult trecute;  amintiri de momente, de oameni. Ele întipăresc cel mai bine amintirile.. Doar ele au puterea să menţină culorile pentru mulţi ani…
Trezind senzaţii noi, ce apar pentru prima dată sunt tentante şi învăluite de acea inexplicabilă aură care te atrage, pur şi simplu.
Imposibil e să trăieşti într-o lume plină de atîtea ispite, cu o astfel de minte şi înconjurată de astfel de mirosuri… Parfumurile descoperă…
.. Parfumurile alătură.. Ele memorează adierea unui corp pierdut. Ele întipăresc în sine toate momentele divine..
Ele mor.. Dar trăiesc veşnic în sufletul nostru..

Octombrie 15, 2009

Life is like Tango… Sad, Sensual, Sexy, Violent and Quiet.

incertitudini

Octombrie 15, 2009
Ce poate lovi cel mai uşor un suflet?
Un cuvînt? – Nu.. Cuvintele sunt cele mai înşelătoare…
Un zîmbet? – Poate…
O adresare? – Doar uneori..
Dar oare cîtă durere şi cruzime pot ascunde ochii?..
.. Şi cîte drumuri, gînduri, vise, speranţe, plăceri distruse, iubiri pierdute, momente istovite în uitare, dimineţi tardive, zile fără soare… Cîte ascund ei?… Şi cîte pot face aceşti ochi în alinarea durerii care i-a copleşit o lungă durată…
… ce incertitudine este să spunem că în ochii cuiva găsim totul, cînd o simplă pereche de ochi poate conţine atîtea întrebări fără răspuns şi căutări disperate…
Ce naivitate este să spui că … că în ochii tăi mă pierd, cînd poate ei ard de dorul altcuiva…

imaginează-ţi

Octombrie 7, 2009
Nu doresc absolut nimănui aceste sentimente care mă încearcă acum. Nu le doresc, sincer!
Şi vă voi demonstra destul de uşor că ceea ce simte interiorul meu nu este nici pe departe una din plăcutele stări.
Da, euforia a trecut. Pretty rapid, printre altele. Şi a fost înclocuită pe dată cu o senzaţie de repulsie (da, da, ştiu prea bine ce scriu ) . O neplăcută senzaţie. Iar altele de genul dat o completează atît de armonios, încît formează o stare groaznico-oribilă permanentă care extenuează sufletul zilnic.
De ce uneori vă este mai comod să vă ascundeţi sentimentele? Ce vreţi, de fapt, să demonstraţi? Cît de neînduplecaţi şi încăpăţinaţi sunteţi, sau cît de bine o faceţi pe masculul, care este un tipic ascunzător de sentimente şi care nu are voie să le arate niciodată?
Ok. Am înţeles, ascundeţi destul de bine de prea mult timp. Ar trebui să mai începeţi a arăta femeii de alături cît de mult este iubită. Pentru că noi lucrăm altfel decât voi ( senzaţional, nu?! ) .
Voi aveţi nevoie de siguranţa că sunteţi unicul, aveţi nevoie de înţelegere şi încredere oarbă, plus un bonus gratis tutror. Vouă vă este necesar să o arătaţi pe protectorul şi să  o puneţi în practică obligatoriu pe cineva.
Da, noi suntem alături ca voi să aveţi toate astea… Şi încă pentru sute, mii şi infinite motive…
Noi… uoff… Noi, femeile, avem nevoie de-o siguranţă care să te îngrozească. Noi trebuie să fim sigure că suntem iubite !  În timp ce sunteţi alături de noi, nu trebuie să ne fie frică de nimic şi să fim sigure că voi veţi fi aici şi mîine, şi poimîine, şi luni, şi marţi … şi totdeauna!! Şi vom fi iubite exact acum şi dimineaţa, dar şi noaptea…
Nu cerem să fim înţelese. Uneori, nici noi nu ne înţelegem pe noi… xD Noi cerem să fim preţuite…
Adorate, favorite, preferate, iubite infinital…
În caz contrar… Din păcate, viaţa e făcută ca el să existe – acest caz contrar. În caz contrar, ştiţi prea bine ce face mintea noastră : ţese întrebări pînă ne încîlcim mortal în ele, iar singura modalitate de a ieşi de sub jugul lor este să ne rupem din toate puterile, încît să nu mai fim legate sub nicio formă de aceste suferinţe, deci să ne îndepărtăm total de voi… Deci, să distrugem tot.
Imaginează-ţi ce simte sufletul meu. Imaginează-ţi ce alegere trebuie să fac. Imaginează-ţi de ce am eu nevoie.
Imaginează-ţi ce vreau.
Imaginează-ţi ce voi face.
Imaginează-ţi  şi dedu cîte şanse mai ai.

vreau!

August 12, 2009
.. Ştiu că par bizară.. Poate chiar un pic mai nebună decît de obicei… Dar îmi doresc un bărbat care să poată să danseze.
Sună a început de nebunie,nu? Păi bine, vă pot spune că, de fapt, am visat asta, şi imediat cum am deschis ochii, mi-am dat seama că eu într-adevăr am nevoie de asta… Că eu poate asta îmi şi doresc de mult timp, dar nu mi-am putut materializa gîndurile necunoscute nici pentru mine  în cuvinte şi dorinţă bine-definită.
Deci, let’s take it slow… De ce să am eu oare nevoie de cineva care m-ar purta pe paşi de dans? La ce mi-ar folosi un asemenea „instrument”, dacă
sunt şi alte necesităţi ale unei femei?
Poate am nevoie de o persoană care să mă poarte pe paşi de dans, pentru ca să-mi dea libertate, vis şi sentimentul de a zbura?
.. sentimentul de a zbura.. senzaţiile… Poate eu am nevoie să zbor? …
cine este îndrăgostit, acela zboară” ..
… Poate eu am nevoie să fiu îndrăgostită? Cîţi naiba de „poate”  conţine viaţa asta?!?
.. Extraordinar! Am nevoie de un dansator! Cert, scurt, clar şi destul de explicit, mi se pare…
Cred că voi începe să mă conduc după principiul tatei „.. eşti femeie! Pentru femeie nu există mîine, ieri, mai tîrziu, acuş.. Pentru femeie
există acum şi vreau acum! ..”
Da, sunt aşa.. vreau acum un dansator, care să mă poarte pe aripi de vis; care să mă-nveţe să dansez aşa, cum alţii nu ştiu, sau nu au văzut; care să mă facă să mă simt EU… Un El, cu care să pot dansa pe piesa tuturor pieselor,  Joe Dassin – Et Si Tu N’Existais…
.. Şi îmi doresc! Şi sunt femeie! Şi voi căpăta asta, ştiu)

un Univers întreg într-un singur Oraş..

August 2, 2009

..pentru că nimeni nu mă observă în acest oraş prăfuit de atîtea amintiri, de atîtea poveşti…
.. oraş plin de lacrimi: de iubire, de despărţire, de fericire, de dezamăgire…
.. oraş plin cu străzi care au fost cîndva odată mirişte cu flori de mac..
.. oraş în care istoria fiecăruia este un univers…
.. oraş în care fiecare are un Univers…
.. oraş în care fiecare este un Univers…


.. cum se întîlnesc două Universe??..
prin ce miracol?..
.. prin miracolul oraşului?