Archive for the ‘Colţul de lectură’ Category

Foxfire, Joyce Carol Oates

Ianuarie 9, 2010

Fascinant ! Posedă acea calitate despre care Hemingway spunea că o au toate romanele mari : este mai adevărat decât realitatea.

Boston Glode

…era o epocă a violenţei faţă de femei, dar noi nu avea nici vocabularul, nici curajul să vorbim despre aşa ceva. De pildă, o studentă la medicină, în vârstă de 19 ani, fusese violată şi strangulată, şi trupul ei abandonat într-un canal de scurgere, iar făptaşul nu a fost găsit niciodată [..] o tânără soţie însărcinată a fost înjunghiată în propria-i casă de către un intrus, iar copilul ei nenăscut a murit şi el. În cele din rumă, s-a dovedit că intrusul era chiar soţul ei ! [..]  „Ucigaşul cu Eşarfă Neagră” fusese acuzat de uciderea a 8 fete şi femei în decursul a 15 luni, cea mai bătrână de 80 de ani [..] o biată fetiţă de şase ani a fost crestată de un nebun cu o lamă de ras, la fel şi burta şi vaginul ei mic [..] … toate aceste lucruri nu-şi au locul în CONFESIUNI şi despre care nici una dintre noi nu vroia să vorbească [..] „… e ca un război nedeclarat , ei ne urăsc pe noi, bărbaţii ne urăsc indiferent de vârstă sau de cine dracu’ suntem, dar nimeni nu vrea să recunoască, nici măcar noi … „

Foxfire nu e nimic altceva decât un grup de fete. FOXFIRE nu prezintă nimic altceva decât CONFESIUNILE a cinci fete : Margaret, alias Legs ; Betty alias Goldie ;Loretta alias Lana ; Elizabeth, alias Rita şi Maddy alias Killer.

Viaţa americană. Viaţa tipic americană. Şitiţi draculu’ ceva despre ea ? Ştiţi despre aceea ce se naşte zilnic, şi despre acele sute de lucruri care mor în acelaşi timp ? Credeţi că cunoaşteţi viaţa ? Pe dracu’ ! Să vă spun eu ce’nseamnă viaţa lor americană, atunci poate veţi înţelege.

Hammond, New York. Partea sudică a micului orăşel tipic american a scris istorie. Au scris istorie ! Erau 5. Chiar dacă în decursul acelor 2 ani magnifici au venit şi alte fete în grup, inima Foxfire era compusă din 5 părţi, din 5 suflete.

Cine erau ? Ce reprezentau şi ce a făcut minunata Americă a anilor ’50 să tresară de frică la auzul cuvântului Foxfire ? Un simplu cuvânt ? – Nu ! O religie, un mod de viaţă, o viaţă ! Un suflet…

„.. şi cum se uitau Ei la noi ! Cum ne priveau, vigilenţi şi respectuoşi Ceilalţi, întrebându-se cine suntem şi de ce suntem. ce ne leagă pe noi şi îi excludea pe Ei … „

Ba nu erau nimic special. Cinci fete, tinere fete de nici 15 ani, care au aveau una din cele mai oribile vieţi în cartierul lor uitat de societatea înaltă, care nu aveau casă, care nu aveau părinţi… Care îşi doreau răzbunare. Care erau oribilizate zilnic de viaţa păpuşărească a oamenilor. Erau acelea care spuneau adevărul !

„.. cu cât vezi mai mult din lume, cu atât descoperi mai mulţi duşmani .. ”

„.. una din mizeriile condiţiei umane este că nu suntem altceva decât carne. Şi depindem toată viaţa de carne ..”

Tragedia este că bărbaţii şi femeile nu numai că se folosesc unii pe alţii ca şi cum ar fi obiecte, dar se folosesc şi pe ei înşişi, se prezintă pe ei înşişi, se vând pe ei înşişi… ca şi cum ar fi obiecte ! ..”

Erau acelea care şi-au făcut singure dreptate, în lumea în care femeia era socotită un NIMIC, iar minorii erau socotiţi nulităţi absolute, deci duceau un ” .. dispreţ activ faţă de bărbaţi, bazat nu pe o ideologie, ci pe experienţă, bărbaţii sunt Duşmanii noştri nu era o deviză pe care Foxfire să o fi ţinut secretă. .. ”

Deşi, „.. fetele şi femeile sunt duşmanii noştri uneori, ne seamănă suficient de mult încât ne-ar putea fi surori, dar ne-ar suge sângele dacă ar putea, pentru că ele n-au nici un motiv să te urască, dar totuşi o fac .. ” , lucru care le făcea să urască şi femeile pentru slăbiciunea proprie, pentru incapabilitatea de a lupta, pentru capriciul de a o face pe jertfele… Dar nu încetau să fie bune, să dăruie şi ultimul sfanţ, pentru a-i face fericiţi pe alţii – ” … esenţa vieţii umane este caritatea, ceea ce înseamnă dragostea pentru oameni, chiar şi pentru acei pe care nu îi cunoşti.. „.

Dom’ Buttinger, Wimpy Wirtz, Buicku’ lui Vinnie Roper, .. apoi Red Bank… apoi minunatul cămin Foxfire – situat pe Oldwick Road, FINANŢE FINANŢE FOXFIRE, ce le’a obligat la porcăria B.J.Rucke şi în concluzie  viaţa La Agăţat, apoi.. apoi sfârşitul – lovitura de 1 mnl de dollari – WKJ…

Începutul a fost cât se poate de norcos, pentru că „.. o lege se poate aplica doar faţă de ceva care există deja, nicidecum unui lucru care abia s-a format …” , dar nimic nu e ca la început pentru că ” … nu putem fi aceiaşi ieri şi mâine, aşa cum un râu, lung de sute de kilometri, există atât la izvor, cât şi la scurgere în mod simlutan … ” .

„.. o flacără e destul de reală cât timp arde , nu ? Chiar dacă vine o vreme când se va stinge.. ”

FOXFIRE NU PRIVEŞTE NICIODATĂ ÎNAPOI

FOXFIRE NU REGRETĂ NIMIC FOXFIRE SFIDEAZĂ MOARTEA

FOXFIRE NU ÎŞI CERE SCUZE NICIODATĂ

FOXFIRE NU SPUNE NICIODATĂ NICIODATĂ

FOXFIRE ARDE TOTUL

FOXFIRE E SUFLETUL TĂU

FOXFIRE E SUFLETUL MEU


p.s.

” Norocul e o combinaţie între destin şi dorinţp. Îţi doreşti ceva atât de mult, înCât trebuie să ţi se întâmple. ”

„Îţi iroseşti viaţa de parcă o să trăieşti o veşnicie, ei bine, să ştii că nu, n-o să trăieşti o veşnicie ! „

” Ai încredere într-o oglindă, cu suprafaţa solidă şi fără cusur să-ţi ofere o reflectare a lumii, apoi, brusc, ea se sparge şi se sfărâmă, dezvăluind o mie de alte suprafeţe, respective miniaturale care trebuie să fi stat ascunse acolo tot timpul, în suprafaţa blândă a oglinzii, dar tu nici habar n-ai avut. ”

„Maturitate, povara acea paralizantă a maturităţii te face incapabilă să te adaptezi vieţii cotidiene, aşadar vieţii în sine ! ”

Anunțuri

Adam şi Eva, Liviu Rebreanu

Octombrie 19, 2009

Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie, din milioanele de femei. Unul şi una singură !

Adam şi Eva ! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă e însuşi rostul vieţii omului.

Ce simţim în momentul cînd ne dăm seama că am avut un deja-vu? Ne speriem? Ni se face plăcere din chestia că ” .. uite, eu am mai avut asta – deci o plăcere repetată ! ..”
Ce se întîmplă cu interiorul nostru cînd deja-vu’urile sunt inexplicabile ? Ce chinuri suportă raţiunea în momentul cînd ne îndrăgostim fără de uitare în primul venit ?
A mai simţit acest suflet din noi aceste senzaţii înainte de a-şi face culcuş în al nostru corp ? Sau, acest suflet a fost vreodată chinuit de sufletul celui în care ni s-au îndreptat toate drumurile vieţii ? ..
Ceea ce nu înţelegem este că uneori ceea ce avem în suflet este un cheag de amintiri de mii şi mii de ani, care atunci cînd ne îndrăgostim – ne îndrăgostim de sufletul pereche care a rătăcit ca şi noi mii de ani singuratic şi rece… Şi a aşteptat la fel de mult să ne întîlnească…
Romanul de dragoste ” Adam şi Eva ” scris de Liviu Rebreanu ne prezintă viaţa a 7 eroi. 7 vieţi pământeşti a unuia şi acelaşi suflet. De ce 7 ? – „… pentru că nu numărul, ci principiul e totul ! …”
Mahavira, Unamonu, Gungunum, Axius, Hans ( Adeodatus ) , Gaston şi Toma sunt unicul, singurul, irepetabilul suflet care a făcut o lungă cale din cele mai vechi timpuri pînă în Bucureştiul sec XX. Acest suflet a fost mereu urmărit de cea mai mare durere – durerea dragostei. Îşi împlinea fericirea acestei divine blagosloviri doar înainte de deces. Şi totuşi, înainte de drumul ce-l parcurgea în spaţiu şi timp, acest suflet simţea fericire cea mai greu de găsit – fericirea dragostei ! Ni se pare puţin. Ni se pare imposibil să trăieşti cu aceste cîteva clipe. Dar cîţi din noi au trăit adevăratul moment al fericirii ?

Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai mult n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întîlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.

Şi totuşi, nu le era frică niciunuia din ei de moarte. Ştiau că iubirea lor va fi trecută în vecie undeva, acolo sus !

Moartea trupului e însăşi un accident în viaţa adevărată a sefletului.

Au luptat inconştient cu forţe mult mai puternice, care şi i-au ucis. Dar ce le-a dat lor acest curaj de luptă? Cine ? .. Dragostea… EA ! Ea şi dragostea pentru sufletul ei, deasemenea chinuit… Pentru că e simplu : instinctul iubirii e reminescenţa originii divine.

Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne şi Ileana. Nume diferite, perioade diferite, corpuri diferite… Dar aceaşi frumuseţe a sufletului şi aceiaşi ochi verzi cu luminile calde şi moi.

A fost o femeie ca atîtea mii de mii. A dispărut ? Îi va ieşi în cale alta, cum i-a ieşit asta. Dar ca asta nu e nici una în lume ! Era frumoasă ? Sunt altele mult şi mult mai frumoase. N-are decât să întindă mîina ! Dar tainele din ochii ei …

Moartea e o ipoteză pînă în momentul cînd omul se pomeneşte în braţele ei, fără nici o speranţă de întoarcere. Dar această moarte, duce spre eternitatea sentimentului. Spre întregirea iubirii dincolo de obstacolele murdare clădite pe „regulile” vieţii.

.. simţea c-a cunoscut-o de cînd lumea, că a trăit cu ea în acelaşi adăpost, că soarta lui se leagă de soarta ei. Daca s-a pierdut EA, de ce mai trăieşte EL ?

p.s. Frumuseţea ta n-are nevoie de podoabe. Dar admiraţia mea simte nevoia unei mărturisiri ! ^_^

Nuntă în cer, Mircea Eliade

Octombrie 17, 2009

De cîte ori cărţile care le citim ne învaţă ceva? De cîte ori sentimentele autorului expuse în pagini se tangenţiază perfect cu ceea ce arde în sufletul nostru ?
Puţine sunt acele romane, care să dezvăluie trăiri ale dragostei în cea mai adevărată lumină… Puţine, inimaginabil de puţine.

Nuntă în cer de Mirce Eliade este unul din acele romane. M-a imresionat şi mi-a răspuns la una din cele mai problematice întrebări.. Ceea ce înainte nu pricepeam, acum mi-a fost ca niciodată mai clar. Am înţeles că  ” … Întîlnirea noastră ( a îndrăgostiţilor )este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte – muncă, creaţie, talent, onoare şi cîte or mai fi – nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădarniciri ale Pământului… „

Cartea povesteşte o noapte la vînătoare a doi bărbaţi, în care ei încearcă să înţeleagă ” .. prin ce miracol se transformă o simplă întîmplare în extaz şi rapt, iar întîlnirea în dragoste ? …” .

La prima vedere nu au nimic comun.  Pînă nu au depănat povestea vieţii lor, în care fiecare au avut o unică dragoste şi irepetabilă, dar pe care amarnic au pierdut-o.
Povestea Ileanei şi a Lenei… Povestea unei singure femei !  Puterea unei singure femei care au cunoscut-o doi bărbaţi diferiţi, dar care i-au schimbat total şi pentru totdeauna, şi pe care i-a făcut să ajungă ” îndrăgostiţi pînă la uitare” .

„.. Nu te întîlneşti decît o singură dată cu un lucru mare, într-adevăr mare. Pe urmă, întîmplările nu mai au nici o importanţă …”


„… orice femeie pe care o iubesc mă apasă, mă sugrumă şi, fără voia ei, mă destramă şi mă topeşte, pînă la descompunerea finală.. ”


„… Nu mă gîndesc deloc la trupul ei, e destul de uşor să cunoşti şi să uiţi un trup. Dar mă gîndesc mai ales la prezenţa ei, la magia ei ascunsă care îmi pune pe jar sufletul ..”


” … Mi-ar fi fost peste putinţă de închipuit, mai înainte de a fi cunoscut şi iubit pe ea că omul se poate uni atît de desăvîrşit, că dragostea poate împlini într-atît fiinţa [..] prezenţa femeii iubite – care este, pentru orice bărbat demonie, dezagregare, risipire – am simţit-o, de astă dată, ca o împlinire îngerească a fiinţei mele ..”


” … Destinul nostru nu se împlineşte aici pe Pământ. Noi ne-am cunoscut numai în dragoste. Dragostea e raiul nostru, dragostea fără fruct. Întocmai ca Tristan şi Isolda, ca Dante şi Beatrice [..] iubirea noastră s-ar putea adultera, dacă ar rodi, aici, pe Pământ …”


„…În dragoste nici o incertitudine nu e definitivă, că lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi dezgust .. „


„..  se încolăci tremurând lingă mine şi îmi căuta gura.. Ca şi cum simţul morţii-ar fi trezit fiinţa ei întreagă, pînă la cea din urmă fibră; am recunoscut-o atunci din nou însetată de mine, înfometată de trupul, de căldura, de respiraţia mea, înspăimîntată de singurătate… Şi-a revenit anevoie de extazul acelei îmbrăţişări. Am purtat-o pe braţe goală în mare şi m-am trudit s-o înviorez sărutând-o, lăsîndu-i glezna să alunece în apă. Briza îi flutura părul, plin de nisip, şi nu ştiu ce tărie a sării, aidoma cu gustul mării, învăluia acel trup somnoros… Am îngenunchiat în apă şi i-am sprijinit capul pe umărul meu. Aşteptam, aşa, să se reîntoarcă, să se deştepte..”


„… Cînd ne întîlneam, simţeam doar atît : că mă aşteaptă, că îi este dor de mine, de îmbrăţişarea mea. Ne uitam amîndoi în dragoste ca doi bolnavi care-şi alină durerile. Setea asta reciprocă se trăda chiar atunci cînd ne aflam printre străini ..”


” … Ar fi mai cumplit să trăiesc fără ea. Acum, după ce-am cunoscut-o, după ce ne-am îndrăgostit unul de altul, nu mai e nimic de făcut, trebuie să trăim îmreună.. Pînă la sfîrşitul vieţii [..] Orice s-a întîmpla, nu te mai poţi despărţi de fiinţa iubită, că eşti legat de ea pînă la moarte, în semnul concret al cuvîntului [..] Chiar dacă te-ai despărţi de fiinţa iubită, continuând să exite undeva pe acest pământ, nu vei simţi cu adevărta libertatea … „


” … Copleşitor lucru e să simţi cîteodată, că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrînit, incapabil de a mai repara ceva …”


Recomand această carte faptului că nu doar te învaţă să iubeşti, dar te învaţă să înţelegi că iubirea e ceva divin, care nu poate fi egalat cu nimic. Care nu merită să fie egalat cu nimic !
„.. lucrul cel mai greu de învăţat în contemplarea iubitei este să ştii cum să’i priveşti ochii … „