
Noua mea pasiune s-a conturat de mică. Aveam vreo 12 ani şi eu (suspicios!) încă mai coseam haine păpuşilor. Probabil nimănui asta nu-i părea ridicol, însă acum, mă gândesc că asta arăta straniu pentru o domnişoară.
Însă, ceva mai târziu, această pasiune s-a transformat imediat într-un hobby. Apoi într-o şcoală de arte şi.. designerul este în forţă!
Şi probabil nu e un job obişnuit.
E un job al spiritului, e o pasiune ce arde, e ceva ce te îngenunchează, e ceva ce te face să tremuri!
E ceea ce îmi place <3
E regăsirea mea.
martie 16, 2011 la 4:12 PM |
felicitări. puţini sunt atât de fericiţi încât să aibă o pasiune din care să facă şi un loc de muncă. şi puţini sunt fericiţii care să poată iubi şi altceva decât căţelul personal sau cel mult familia…
aprilie 10, 2011 la 8:43 PM |
…şi puţini sunt fericiţii care să poată iubi şi altceva decât căţelul personal sau cel mult familia…:)
aprilie 10, 2011 la 8:45 PM |
Mi-a placut primul comentariu si remarca despre catelul personal;
Felicitari si succes pe mai departe:)
octombrie 3, 2011 la 11:09 PM |
felicitari, le meriti din plin!