Obişnuim să zicem că supravieţuim. Cui ? Pentru cine ? Care ne este scopul jertfirii zilnice ? Care vă este scopul acestei jertfiri ?!
Nu e nevoie să suferi pentru toate lucrurile ce ţi se întâmplă. Ai DREPTUL să alegi ce înduri, pentru cine şi cât.
Eu supravieţuiesc pentru mine. Dar trăiesc pentru El.
Supravieţuiesc pentru contul meu de pe facebook. Dar trăiesc pentru clătitele de dimineaţă ale mamei.
Supravieţuiesc pentru transportul public – oribil, insuportabil.. veşnic ! Dar trăiesc pentru apa fierbinte, pentru băiţa fierbinte. <3
Supravieţuiesc pentru şcoală. Dar trăiesc pentru visul, care poate fi împlinit doar după ea.
Supravieţuiesc odată cu internetul meu. Dar trăiesc pentru lucrurile minunate care mi s-au întâmplat datoriă lui (şi sunt aşa, v’asigur ; )).
Supravieţuiesc pentru florile din grădină ucise fără milă de căţel, dar TRĂIESC pentru mirosul de liliac, narcişi şi lalele din ogradă şi verdeaţa îmbătătoare a peluzei.
Supravieţuiesc pentru căştile mele groaznice. Dar trăiesc pentru Frank Sinatra, Joe Cocker şi Cosmic Gate.
Supravieţuiesc cu noaptea. Trăiesc cu apusul. Supravieţuiesc cu soarele obositor sub care toţi se ascund, dar mă trezesc la viaţă de la primii stropi de ploiţă. Şi trăiesc. Mai vie ca niciodată. <3
Supravieţuiesc cu dor. Dar TRĂIESC pentru momente perfecte. Sincere. Infinite. Veşnice. Îmbătătoare
NU mă DOARE pentru că uneori… emmm… Nu ! Rareori supravieţuiesc. Nu mă doare. Pentru că ştiu.. Orice plăcere comparată e una mai preţuită.
Trebuie să rezistăm până când va răsări soarele nostru. Trebuie să rezistăm şi să trăim dacă vrem să răsară soarele.
mai 1, 2010 la 10:31 PM |
superb… <3
mai 2, 2010 la 7:27 AM |
someone’s in loooove! nice…dar se simte aerul de love…:x
mai 7, 2010 la 10:57 PM |
bravo pentru acest articol…mi-a palcut foarte mult, mai ales faza cu catelul si cu florile… nustiu daca nu se ciocneste cineva cu aceasta problema…
mai 8, 2010 la 7:43 PM |
In puterea de a rezista sta ascuns secretul fericirii. Cine il cunoaste este etern binecuvantat…
iunie 8, 2010 la 8:50 AM |
cat de frumos si real , incep si eu sa ma gandesc pentru care lucruri/fiinte/actiuni supravietuiesc si pentru care traiesc ?
nice blog >:D<
iulie 13, 2010 la 3:15 AM |
frumos, însă
“Supravieţuiesc pentru şcoală. Dar trăiesc pentru visul, care poate fi împlinit doar după ea.”
după şcoală va fi universitatea, apoi altceva, apoi altceva… mereu va fi ceva ce ne va fi neplăcut…
trebuie să trăieşti chiar şi pentru mărunţişurile care la prima vedere ţi se pare că le supravieţuieşti… pentru că fie trăieşti (chiar şi pentru acel cont pe facebook), fie asta ţie nafig nu-ţi trebu (nu poţi să supravieţuieşti pentru contul tău de facebook, asta e bred)
şi cine va cunoaşte asta, va fi “etern binecuvantat…”